Indicațiile pentru efectuarea mamografiei ca screening pentru depistarea precoce a cancerului de sân:

American Cancer Society a publicat în anul 2015 un nou ghid pentru screeningul mamografic. Recomandările acestui ghid sunt rezumate mai jos:

– Femeile cu vârsta cuprinsă între 40 și 44 de ani pot să opteze pentru mamografie anuală dacă doresc

– Pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 45 și 54 de ani se recomandă mamografie anuală

– Pentru femeile cu vârsta peste 55 de ani se recomandă mamografie o dată la 2 ani; în anumite cazuri se poate continua cu mamografie anuală

– Mamografia de screening ar trebui continuată atât timp cât femeia are o stare generală de sănătate bună și o speranță de viață de peste 10 ani.

Menționăm că prevederile acestui ghid se aplică femeilor cu un risc ”obișnuit” de cancer de sân. Femeile care au în familie persoane cu cancer de sân, femeile care au un test genetic pozitiv pentru gena BRCA ( mutația pozitivă implică un risc crescut de cancer ovarian și cancer de sân) sau cele cărora li s-a efectuat radioterapie în regiunea toracelui au un risc mare de cancer de sân și ar trebui să înceapă investigațiile mai devreme, după o discuție cu un specialist în senologie.

 Câteva întrebări frecvente privitoare la mamografie:

  1. Când ar trebui să îmi fac prima mamografie?

Această decizie ar trebui luată după o discuție cu medicul de familie sau cu un medic care se ocupă de diagnosticul cancerului de sân. În funcție de riscul fiecărei femei de a dezvolta cancer de sân, se recomandă screening mamografic la o vârstă mai tânără ( chiar 35 de ani la femeile cu cancer de sân în familie, mai ales dacă a afectat femei tinere) sau la cea uzuală pentru începerea screeningului. Din păcate, încă nu există un consens la care să adere toți specialiștii privitor la vârsta primei mamografii sau la frecvența mamografiilor de control. Anterior am prezentat recomandările ultimului ghid al American Cancer Society pentru efectuarea mamografiei de screening.

  1. Care sunt riscurile dacă începem screeningul mamografic la o vârstă mai tânără ( de exemplu 40 de ani vs 45 sau 50 de ani cum recomandă unii specialiști)?

”Riscurile” legate de includerea femeilor de 40-45 de ani în grupul de screening sunt de fapt legate de rezultatele fals pozitive. Un rezultat fals pozitiv înseamnă că pe mamografie apar niște leziuni suspecte care, la examinări ulterioare ( puncție-biopsie, excizie chirurgicală), se dovedesc de fapt a fi leziuni benigne. Aceste examinări suplimentare supun femeile la stressul legat de un posibil diagnostic de malignitate și la disconfortul procedurilor invazive.

  1. Care este doza de iradiere? Ar trebui aceasta să fie un motiv de îngrijorare?

Aici răspunsul este NU. Doza de iradiere corespunzătoare unei mamografii este echivalentă cu cea la care se expune organismul în cursul unui zbor transatlantic cu avionul. De fapt, este nevoie de 100 de mamografii pentru a aduna o doză de iradiere corespunzătoare celei unei tomografii toracice.

  1. Nimeni în familia mea nu a avut cancer de sân. De ce ar trebui ca eu să îmi fac mamografie?

Pentru că cine are sâni poate să facă cancer de sân.  85% din cancerele de sân nu sunt ereditare. Iar efectuarea regulată a mamografiilor poate reduce riscul de mortalitate prin cancer de sân cu până la 20%. Astfel încât, chiar dacă este neplăcut și uneori chiar dureros să facem mamografie anuală, beneficiul este considerabil.

Ce presupune spitalizarea de zi

Pentru internare de zi la una din specialitatile noastre, va rugam sa va programati din timp, telefonic sau direct la receptie. De obicei, pentru pacientii care ne viziteaza pentru prima data nu se va realiza o programare direct pentru spitalizare de zi, ci pentru consultatie. In urma consultatiei, medicul va va propune ca optiune spitalizarea de zi sau continuarea investigatiilor in regim ambulator. Spitalizarea de zi se poate realiza fie in aceeasi zi ( daca sunteti programat dimineata si veniti nemancat) fie intr-una din zilele urmatoare, dimineata.

Daca nu aveti deja, va trebui sa solicitati un bilet de trimitere de la medicul de familie , catre una din specialitatile noastre: Endocrinologie, Diabetologie, Cardiologie. Sunt valabile si biletele de trimitere de la medicul specialist (altul decat medicul de familie), cu conditia ca biletele sa fie valabile in sistemul de asigurari de sanatate ( prin CAS).

Daca sunteti programat dimineata, in ziua programarii vi se vor recolta analize de sange, asa ca este preferabil sa veniti nemancat. Pacientii diabetici sub tratament cu insulina sunt rugati sa anunte din timp la receptie, pentru a putea fi recoltati printre primii.

Prima vizita in spitalizare de zi se face conform programarii telefonice prelabile.

  • La receptie vi se vor solicita actele necesare internarii de zi: bilet de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist, act de identitate, cardul de sanatate; daca va fi nevoie de concediu medical vi se va solicita de asemenea o adeverinta de la angajator, unde se specifica numarul de zile de concediu medical din ultimul an; vi se va solicita sa cititi si sa completati un formular de consimtamant informat; veti fi apoi indrumat spre cabinetul de consultatie al medicului la care ati fost programat;
  • In timpul consultatiei, daca sunteti pacient nou al clinicii noastre, va vor fi solicitate informatii despre afectiunile de care suferiti si tratamentele pe care le urmati in prezent, despre investigatii anterioare prezentarii in unitatea noastra. Va rugam astfel sa aveti la dumneavoastra documente medicale anterioare precum si planul de tratament pe care il urmati. Ca urmare a consultului medical vi se vor stabili indicatiile de investigatii suplimentare: analize de sange, electrocardiograma, ecografii, alte explorari. Veti fi indrumat spre sala de recoltare si cabinetul de explorari si/sau ecografie.
  • Recoltarea analizelor se va face dimineata, dupa un interval de minim 8-12 ore de la ultima masa.
  • La finalul procedurilor vi se va comunica data la care trebuie sa veniti dupa rezultate si scrisoarea medicala, precum si daca mai sunt necesare vizite intermediare. Daca nu v-a fost solicitat in momentul programarii, va rugam sa lasati la receptie un numar de telefon pentru a putea fi contactat in caz ca este nevoie de analize suplimentare sau se modifica data eliberarii rezultatelor.

Prezentarea pentru rezultate are loc la data care v-a fost comunicata la prima vizita. Presupune o noua intalnire cu medicul care v-a consultat si care va va comunica diagnosticul, rezultatele investigatiilor precum si planul de tratament si de urmarire.

Tot acum vi se va elibera scrisoarea medicală pentru medicul de familie si, daca este cazul, reteta cu medicamentele din planul de tratament.

Programul de vizita in cadrul spitalizarii de zi este intre orele 8:00 – 13:00.

Acte necesare pentru spitalizarea de zi

Spitalizarea de zi este o modalitate de a oferi servicii medicale complexe, fara a fi necesara internarea continua in spital.

Presupune prezentarea pacientului de cel putin 2 ori : initial pentru consultatie, investigatii paraclinice, initierea tratamentului, ulterior pentru comunicarea concluziilor medicale si a planului terapeutic. Intre aceste 2 prezentari, in functie de particularitatile individuale, pot fi intercalate mai multe vizite: pentru completarea investigatiilor (daca rezultatele intermediare indica o patologie mai complexa), pentru monitorizarea eficacitatii sau a efectelor secundare in cazul tratamentelor nou introduse.

Acte necesare pentru internare de zi

  1. Bilet de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist. Biletul va fi adresat catre specialitatea la care sunteti programat pentru internare de zi: Endocrinologie, Diabetologie, Cardiologie.
  2. Cardul de sanatate sau adeverinta de asigurat eliberata de CAS Bihor, care inlocuieste cardul de sanatate si este valabila 3 luni.
  3. Act de identitate
  4. Documente medicale anterioare: analize medicale, scrisori medicale sau bilete de iesire din spital, planul terapeutic – in legatura cu afectiunile pentru care solicitati consultul
  5. Adeverinta de la angajator – pentru pacientii la care se recomanda concediu medical. Formatul adeverintei trebuie sa respecte cerintele stabilite prin lege si pe adeverinta trebuie specificat numarul de zile de concediu medical din ultimul an.
post

Centrul de osteoporoza

Indicaţii generale pentru prevenţia și tratamentul osteoporozei

  1. Ce este osteoporoza?

Osteoporoza este o afecţiune in cadrul căreia densitatea şi calitatea scheletului scade. Drept consecinţă, oasele devin fragile si se pot rupe la căderi sau traumatisme uşoare, care in mod normal nu ar produce fracturi. Uneori  fracturile pot apărea şi în lipsa unui traumatism: de exemplu pot aparea fracturi vertebrale dacă ridicăm o greutate sau dacă ne aplecăm brusc,

Această pierdere de masă osoasă este silenţioasă şi treptată, de cele mai multe ori fără simptome până la apariţia primelor fracturi.

Din această cauză osteoporoza mai este denumită şi “epidemia silenţioasă”.

  1. Care sunt consecintele fracturilor?

Cele mai frecvente fracturi care apar pe fond de osteoporoză sunt cele ale coloanei vertebrale, oaselor antebraţului, şoldului.

Fracturile vertebrale pot trece neobservate de cele mai multe ori, consecinţele lor fiind evidente doar în timp: reducerea înălţimii, deformarea coloanei vertebrale (care deranjează atât estetic, prin aspectul de cocoaşă, cât şi dpdv al consecinţelor negative pe care le are asupra funcţiei organelor interne: respiraţie, digestie). Uneori fracturile vertebrale sunt dureroase şi este vorba de obicei de o durere de spate apărută la nivelul coloani toracale sau lombare care este intensă în primele 2 săptămâni, apoi cedează  treptat.

Fracturile de şold  sunt cele mai de temut dintre fracturile osteoporotice. Sunt însoţite de o mortalitate de peste 20% (1 din cinci) iar dintre supravieţuitorii unei fracturi de şold, cam o treime devin dependenţi de familie sau de instituţii pentru îngrijire.

  1. Care este frecvenţa şi impactul osteoporozei la nivel individual şi populaţional?
  • Se apreciază cu una din 3 femei şi unul din 5 bărbaţi de peste 50 de ani vor suferi de-a lungul vieţii cel puţin o fractură osteoporotică. De fapt, riscul de fractură osteoporotică la femei îl depăşeşte de cel de cancer de sân, uter şi ovar luate împreună, iar la bărbat există o mai mare probabilitate de a dezvolta fractură osteoporotică decât cancer de prostată.
  • Riscul de a avea de-a lungul vieţii o fractură osteoporotică manifestă este de aproximativ 40%, echivalent cu riscul de boală cardiovasculară.
  • Dizabilititatea produsă de osteoporoză şi fracturile secundare o depăşeşte pe cea produsă de orice tip de cancer (cu excepţia cancerului bronho-pulmonar), de poliartrită reumatoidă, astm sau boli cardiovasculare.
  • La femeile de peste 45 de ani, numărul de zile de spitalzare pentru afecţiuni legate de osteoporoză este mai mare decât numărul de zile de spitalizare pentru diabet, infarct miocardic sau cancer de sân.
  • Calitatea vieţii la persoanele afectate de fracturi osteoporotice este mai redusă decât la persoanele afectate de cancer, boli cardiovasculare sau diabet, acest grup fiind “întrecut ‘’ în ceea ce priveşte calitatea vieţii doar de persoanele care suferă de BPOC (bronşită cronică obstructuvă).
  1. Cum se poate diagnostica osteoporoza?

Metoda standard de diagnostic a osteoporozei este examinarea DEXA (dual energy X ray absorbsiometry).

Este o metodă prin care se măsoară cu ajutorul razelor X conţinutul în calciu al oaselor. Osteoporoza fiind caracterizată prin reducerea conţinutului de calciu al scheletului, eaminarea DEXA va decelea această modificare.

Cum ne pregătim pentru o examinare DEXA?

Nu necesită pregătire anterior efectuării explorării. Este bine ca înainte cu 24 de ore să nu se consume preparate de calciu, acestea putând interfera cu rezultatul DEXA la nivelul coloanei vertebrale.

Este de asemnea bine de ştiut că în timpul examinării tehnicianul radiolog vă va ruga să nu aveţi obiecte metalice în zonele care se suprapun peste cele explorate (sutien, nasturi metalici).

Dacă aveţi proteză uni sau bilaterală de şold veţi anunţa tehnicianul sau medicul examinator care va alege să efectueze examinarea la alte regiuni: şoldul contralateral, coloana vertebrală, antebraţ.

Este o examinare sigură?

Da. Doza de iradiere la care ne expunem cu ocazia unei examinări DEXA este comparabilă cu cea pe care o primim în timpul unui zbor cu avionul şi mai mică decât cea aferentă unei radiografii dentare.

Se indică totuşi ca examinările DEXA repetate să nu se efectueze la intervale mai mici de un an (decât în cazuri speciale), acest lucru mai degrabă pentru că modificările densităţii minerale osoase  sub tratament – detectabile prin DEXA – apar treptat în timp, iar examinările mai frecvente ar putea să nu le detecteze.

Ce ne spune rezultatul DEXA?

Pe rezultatele de la examinarea DEXA veţi primi un raport al densităţii minerale osoase în valori absolute şi sub formă de scor T la 3 regiuni măsurate: coloana vertebrală ( 4 vertebre lombare: L1-L4) şi la nivelul şoldului bilateral.

Diagnosticul de osteoporoză se stabileşte dacă la unul dintre cele  3 nivele scorul T este de sub – 2.5 .

Densitatea minerală osoasă normală este definită printr-un scor T mai mare de -1.

Valorile intermediare ale scorului T, între -1 şi -2.5, definesc o densitate minerală osoasă redusă, sau osteopenie. Aceasta nu este o boală, dar implică un risc mai mare de osteoporoză. Nu va necesita tratament medicamentos, dar necesită tratament preventiv cu produse de calciu şi vitamina D, precum şi monitorizare, cu indicaţie de repetare a examinării la 1-2 ani.

Un rezultat de DEXA ar mai trebui în mod indeal să conţină şi un raport al riscului de fractură – FRAX, calculat de aparat în funcţie de densitatea osoasă la şold şi de prezenţa anumitor factori de risc. Pentru a aprecia aceşti factori de risc, înainte de examinare va trebui să răspundeţi la câteva întrebări.

Se consideră de asemenea osteoporoză un scor T de osteopenie la care se adaugă antecedente de fractură  la traumatisme minime.

O metodă des practicată pentru depistarea osteoporozei este ultrasonografia calcaneană. Aceasta este de fapt testul de osteoporoză efectuat la călcâi, în farmacii sau cu ocazia diverselor campanii de prevenţie. Este o metodă orientativă destul de fiabilă, pentru  a afla riscul de fractură osteoporotică, dar pe baza ei nu se poate stabili diagnosticul de osteoporoză, nu  este acceptată iniţierea sau monitorizarea tratamentului. Astfel, dacă nu sunteţi cunoscută cu osteoporoză şi nu urmaţi tratament cu medicamente pentru această afecţiune, o examinare la călcâi este o bună metodă orientativă. Un scor redus la această examinare reprezintă indicaţie de examinare DEXA pentru confirmare.

CUM PREVENIM  OSTEOPOROZA ȘI FRACTURILE OSTEOPOROTICE?

Pentru a putea implementa măsurile de prevenţie este important să cunoaştem factorii de risc pentru osteoporoză.

Care sunt factorii de risc pentru osteoporoză?

Factorii  de risc pentru osteoporoză pot fi grupaţi în factori de risc nemodificabili şi factori de risc pe care, prin anumite măsuri, legate de obicei de stilul de viaţă, îi putem modifica

  1. Factorii de risc nemodificabili
  • Vârsta. Incidenţa osteoporozei şi a fracturilor osteoporotice creşte cu vârsta. De fapt, persoanele vârstnice, chiar în lipsa osteporozei prezintă un risc crescut de fractură de fragilitate;
  • Sexul feminin, mai ales la femeile aflate în menopauză reprezintă un important factor de risc. Femeile în menopauză prezintă un deficit al hormonului estrogen, produs în mod normal de ovare, hormon cu un rol esenţial în metabolismul osului
  • Vârsta menopauzei (atât menopauza naturală cât şi cea chirurgicală – secundară unei histerectomii) : cu cât este mai devreme instalată cu atât mai rapidă este pierderea de masă osoasă secundară lipsei de estrogen.
  • Prezenţa osteoporozei sau a fracturilor osteoporotice la unul sau ambii părinţi
  • Anumite afecţiuni medicale: poliartrita reumatoidă, hipertiroidismul netratat, astmul bronşic, diabetul zaharat şi consumul unor medicamente: glococorticoizii: prednison, medrol, dar şi foarte frecvent utilizatele medicamente pentru gastrită sau ulcer: omeran, ranitidină, – sunt factori care favorizează apariţia osteoporozei
  1. Factori de risc modificabili:
  • Alcoolul în exces, în general peste 3-4 unităţi de alcool/zi, echivalentul unei beri de 500 ml , al unui pahar de vin sau a 50 de ml de băutură spirtoasă;
  • Fumatul actual şi statutul de fost fumător
  • Sedentarismul: femeile care la muncă stau pe scaun peste 9 h/zi prezintă un risc de fractură osteoporotică cu 50 % mai mare decât cele care stau sub 6h/zi;
  • Alimetaţia săracă în calciu
  • Deficitul de vitamina D reprezintă o problemă importantă în ţara noastră, unde aproximativ 80 %din populaţie prezintă nivele subnormale de vitamina D.
  • Greutatea corporală redusă; un indice de masă corporală de sub 20 (la o persoană de 165 de cm – echvalentul a 55 de kg sau mai puţin) reprezintă un risc de 2 ori mai mare de osteoporoză decât unul de 25;

* indicele de masă corporală se calculează conform formulei: Greutatea (kg)/ Înălţimea² (m); valorile normale sunt: 18-25 kg/mp

  • Căderile frecvente; Importante mai ales pentru fracturile de şold, care sunt în 90% din cazuri urmare a căderilor. Astfel, tulburările de echilibru, un tonus muscular redus, consumul de medicamente cu efecte sedative – sunt toţi factori favorizanţi pentru căderi. De remarcat că o persoană care a căzut o dată, prezintă un risc de 60% de a mai cădea în următorul an.

Prevenţia şi tratamentul osteoporozei

Pentru a preveni efectele osteoporozei la adult, măsurile trebuiesc luate din perioada copilăriei. Cu cât densitatea osoasă este mai mare în perioada de adult tânăr, cu atât mai puţine sunt şansele de pierdere osoasă importantă, care să determine osteoporoza, la vârstnic.

Măsurile de prevenţie,  care trebuiesc să înceapă cu perioada copilăriei vor include de fapt măsuri pentru un stil de viaţă sănătos:

  • o alimentaţie bogată în calciu şi proteine
  • un aport suficient de vitamina D – din surse alimentare sau din suplimente vitaminice
  • promovarea activităţii fizice, cu minim 3 ore de sport pe săptămână
  1. Necesarul de calciu variază cu vârsta, fiind în medie de 1000 mg/zi:
Vârstă Femei Bărbaţi
0-1 an 250 mg 250mg
1-3 ani 700 mg 700mg
4-8 ani 1000 mg 1000 mg
9-18ani 1300 mg 1300 mg
19-50 ani 1000 1000 mg
>50 de ani 1200 mg 1200 mg
Sarcină, alăptare 1000 mg 1000 mg

Principalele surse de calciu sunt reprezentate de produsele lactate. În tabelul de mai jos sunt prezentate informaţiile referitoare la conţinutul în calciu ale principalelor alimente bogate în acest mineral:

Conţinutul de calciu al alimentelor Porţia Calciu
Lapte: integral, 1.8% sau degresat 1 cană/ 250 ml 300mg
Iaurt alb: integral sau degresat ¾ cană / 175ml 330 mg
Brânzeturi tari (caș, telemea, cașcaval) O felie de 3 cm grosime 245mg
Brânză de vaci O cană/ 250ml 200 mg
Iaurt de băut O cană/ 250ml 200 mg
Iaurt cu fructe ¾ cană/ 175ml 200 mg
Conservă de sardine cu oase ½ cutie/ 55g 200 mg
Conservă de somon cu oase ½ cutie/ 100 g 200mg

 

Migdale prăjite ½ cană/ 125ml 200mg
Smochine uscate 10 buc 150mg
Fasole boabe, fiartă 1 cană/ 250ml 100 mg
Pâine albă 2 felii 100mg

* unele alimente precum: seminţele de susan, spanacul au un conţinut crescut de calciu, dar acesta nu se absoarbe decât în cantitate mică, datorită prezenţei în compoziţie a oxalaţilor – care leagă calciul.

Pentru asigurarea nevoilor zilnice de Calciu se recomandă consumul a 2 porţii/zi de alimentel bogate în calciu(>250mg/porţie) la persoanele de sub 50 de ani și respectiv a 3 porţii din aceeași categorie de alimente la persoanele de peste 50 de ani.

  1. Necesarul de vitamina D este situat la adultul sănătos la 400-1000 UI vit D/zi, în timp ce la femeile în menopauză, la persoanele vârtnice, la copii în adolescenţă, la gravide și femei care alăptează nevoile de vitamina D sunt crescute, la 800-1200 UI/zi.
  • Alimentaţia singură, oricât ar fi de sănătoasă și de bogată în vitamina D, nu poate să acopere acest necesar. Este nevoie și de vitamina D provenită din sinteza de la nivelul pielii.
  • Se știe că principala sursă de vitamina D o reprezintă pielea, unde aceasta se produce sub acţiunea razelor solare. Pe teritoriul ţării noastre, în jumătate din lunile anului intensitatea razelor solare este insuficientă unei producţii bune de vitamina D. Acest lucru, împreună cu utilizarea pe timpul verii a cremelor de protecţie solară face ca necesarul de vitamin D să nu poată fi acoperit. Deficitul este cu atât este mai accentuat la persoanele vârstice, la care atât capacitatea de sinteză a vitaminei în piele cât şi nivelul de expunere la soare sunt reduse.

Consecinţa acestei “dificultăţi” de a obţine vitamina D pe cale naturală este reprezentată de necesitatea suplimentării ei prin medicamente. Putem alege preparatele multivitaminice, combinaţiile de Ca și vitamina D sau preparatele simple, care conţin doar vitamina D. Din păcate, combinaţiile de vitamine sau multiminerale nu au în compoziţie o doză suficientă de vitamina D, așa că sunt de preferat preparatele simple.

Preparate medicamentoase și conţinutul lor de vitamina D:

Denumirea comercială a preparatului Conţinutul de vitamina D Alte specificaţii
Vigantoletten 500 sau 1000UI/tb
Vigantol oil 500 UI/pic
Osteovitactiv forte (europharm) 800 UI /cpr 1000 mg Ca /cpr

 

CalciviD (Beres) 400 UI/cpr 600 mg Ca/cpr
Osteocare (vitabiotics) 100 UI/cpr 400mgCa, 150 mg Mg, 5 mg Zn
4 Bones (sun medic) 200 UI/cpr 500 mg Ca,….
Ca-Mg-Zn (nature bounty) 333 mg Ca, 133mg mg, 8.3mg Zn
Ca+D3 (Doppel Hertz) 200 UI/cpr 750 Ca
  1. Activitatea fizică îmbunătăţește starea de sănătate în multe feluri: reduce riscul de boli cardiovasculare, cancer, diabet zaharat, demenţă, ameliorează depresia. La tineri practicarea exerciţiului fizic îmbunătăţește calitatea osoasă. La vârstnici sau la persoanele diagnosticate cu osteoporoză, activitatea fizică limitează progresia pierderii de masă osoasă și are efecte benefice asupra tonusului muscular, echilibrului, coordonării – având astfel rol în prevenţia căderilor.

Ce fel de exerciţiu fizic trebuie practicat?

Exerciţiile fizice care au efect benefic asupra mineralizării osoase sunt cele care implică mișcări ale corpului împotriva gravitaţiei: mers pe jos, alergat, gimnastică. Dacă aţi avut deja o fractură de fragilitate, riscul de a dezvolta o nouă fractură este destul de mare, motiv pentru care se vor evita exerciţiile care implică mișcări sau întoarceri bruște, sărituri, aplecări.

       4. Prevenirea căderilor este un alt factor important în prevenirea fracturilor la persoanele deja cunoscute cu osteoporoză.

Cum majoritatea căderilor au loc în casă, mijloacele de prevenire au la bază metode simple, care variază de la: iluminatul corespunzător în zonele cu scări sau iluminatul de veghe pe timp de noapte la evitarea suprafeţelor alunecoase (covoare lipite de parchet, covoare antiderapante în zonele umede din baie) sau la montarea de mânere de sprijin în zonele cu risc crescut (la ieșirea din duș, pe scări).

Se vor analiza de asemenea medicamentele care pot provoca ameţeli, tulburări de echilibru sau reducerea important a tensiunii erteriale și se va prefera administrarea lor seara.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS AL OSTEOPOROZEI

Există mai multe clase de medicamene indicate în tratamentul osteoporozei, cu mecanism de acţiune , eficienţă, mod de administrare și efecte secundare diferite de la un preparat la altul.

Important de știut însă este faptul că toate medicamentele acceptate și-au dovedit prin studii eficienţa și siguranţa în administrare.

Tratamentul medicamentos al osteoporozei de întinde pe o durată de mai mulţi ani și implică necesitatea administrării neîntrerupte și a monitorizării periodice în ceea ce privește eficacitatea și efectele secundare.

Urmărirea evoluţiei sub tratament se face prin determinări DEXA la interval de 1-2 ani.

Pentru a beneficia de examinări DEXA efectuate în cadrul Clinicii Medena vă rugăm să vă programați la telefon 0259-22.11.22

post

Mamografie (senologie)

Servicii medicale – mamografie ( senologie).

Senologia imagistică se ocupă cu diagnosticul afecțiunilor sânului.

Evaluarea senologică se indică:

  1. Profilactic ( screening) pentru detecția cancerului de sân în stadii incipiente. Cea mai utilizată metodă de screening este mamografia. În general, se recomandă efectuarea unei mamografii bilaterale anuale după vârsta de 40 de ani
  2. Ca metodă de diagnostic dacă apar anumite modificări la nivelul sânului, precum:

– noduli care de simt la palpare, modificări de formă sau dimensiuni la nivelul unui sân

– modificări ale pielii: înroșirea pielii, aspectul de coajă de portocală, apariția de cruste;

– secreții mamare

– retracția mamelonului – dacă este recent apărută

Servicii de senologie disponibile la Clinica Medena:

  1. Mamografiareprezintă radiografierea sânului cu ajutorul dozelor mici de raze X.

Este cea mai utilizată metodă de screening pentru cancerul mamar. Dacă la o examinare mamografică screening medicul detectează leziuni suspecte, el va recomanda completarea cu noi examinări mamografice, cu ecografie mamară sau alte examinări ( puncție-biopsie, rezonanță magnetică nucleară)….Citește mai mult

       2. Ecografia mamară este o examinare care completează mamografia și examenul clinic la femeile de peste 40 de ani și se efectuează de primă intenție la cele de sub 40 de ani.

Permite diferențierea leziunilor chistice ( lichidiene) de cele solide, precum și o caracterizare suplimentară a nodulilor solizi descoperiți mamografic. Este de asemenea utilă în caz că se recomandă biopsia nodulilor mamari sub ghidaj ecografic.

       3. Puncția-biopsie a nodulilor mamari este o examinare care presupune extragerea unui fragment de țesut de la nivelul unui nodul mamar suspect. De cele mai multe ori se realizează sub ghidaj ecografic și este mai puțin invazivă decât biopsia chirurgicală. Fragmentul de țesut extras este ulterior analizat de un medic anatomo-patolog care confirmă sau infirmă malignitatea leziunii.

Pentru a beneficia de mamografii efectuate în cadrul Clinicii Medena vă rugăm să vă programați la telefon 0259-22.11.22

post

Ecografie

Ecografia a devenit una din cele mai utilizate metode imagistice, gasindu-si aplicatii in specialitatile medicina interna, cardiologie, endocrinologie. Dintre aplicatiile relativ recente, dar in care ecografia a devenit de multe ori de prima intentie sau indispensabila, face parte si utilizarea ei in reumatologie.

Pentru a beneficia de ecografii efectuate în cadrul Clinicii Medena vă rugăm să vă programați la telefon 0259-22.11.22

post

Dermatologie

La Clinica Medena intelegem nevoia fiecarei femei de a se simti bine in pielea ei. Asa ca, indiferent daca este vorba de fire de par nedorite, de pete pigmentate, leziuni vasculare sau pur si simplu de un ten matur care are nevoie de revitalizare, suntem pregatiti sa oferim tratamente individualizate, adaptate oricarui tip de piele si acoperind si acoperind o larga paleta de afectiuni dermatologice.

Pentru a raspunde exigentelor dumneavoastra, am dotat clinica Medena cu aparatura performanta, fiecare dintre tratamentele oferite de noi fiind realizate cu varfurile de gama ale tehnologiei respective, cu aparatura fabricata in Europa, Statele Unite sau Israel.

DSC_9930

Si pentru ca stim cat de importanta este frumusetea pentru tine, avem alaturi o echipa medicala cu experienta si numeroase certificari in dermatologie si proceduri laser, care iti ofera siguranta in aplicarea tratamentelor inovatoare.

In domeniul nostru de excelenta – epilarea definitiva – oferim servicii fara concurenta la nivel regional: o abordare medicala integrata a hirsutismului (atat dermatologica cat si endocrinologica) tratamente considerate „gold standard” in epilarea definitva: laser Alexandrit sau adaptabile oricarui tip de ten: laserul NdYAG. 

Dr. Anita Burca

Infomatii la telelefon: 0259 22 11 22

www.dermalite.ro

post

Diabet zaharat (diabetologie) si nutritie

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este un sindrom heterogen, caracterizat prin hiperglicemie cronică (cresterea nivelului de glucoză din sânge) urmată de perturbări ale metabolismului protidic, lipidic si hidroelectrolitic, ce duc în final la tulburarea complexa a metabolismului energetic al organismului. Hiperglicemia este determinată de scăderea secreției de insulină și/sau de reducerea sensibilității la insulină.

Diabetul zaharat este de mai multe tipuri:

  • Diabetul zaharat de tip 1 este determinat de distrugerea celulelor beta pancreatice, administrarea insulinei exogene devenind indispensabilă pentru supravietuirea persoanei afectate. Acest tip de diabet poate să apară la orice vârstă, dar este caracteristic la copil si adultul tânăr. În cadrul său se disting două subtipuri: autoimun(distrugerea celulelor pancreatice si produce prin mecanisme imune)si idiopatic (când nu apar markeri ai procesului autoimun).
  • Diabetul zaharat de tip 2 este cel mai frecvent tip de diabet. Apare de obicei la persoanele adulte, marea majoritate a pacientilor au creutatea crescuta și este de obicei asociat cu hipertensiune arteriala, dislipidemii. Tratamentul constă in dietă, exercițiu fizic, medicamente pe cale orala sau injectabile non insulinice sau/și insulină, dupa caz.
  • Diabetul gestațional este reprezentat de orice grad de perturbare a metabolismului glucidic care se manifestă sau este recunoscută, pentru prima dată, în timpul sarcinii. Netratat creste riscul de complicații atât ale mamei, cât și ale fătului.
  • Alte tipuri de diabet ce sunt asociate altor afecțiuni medicale.

Confirmarea diagnosticul de diabet zaharat se face obligatoriu de către medicul specialist diabetolog care va stabili regimul alimentar, tratamentul medicamentos si programul de controale periodice.

Este foarte important după diagnosticarea diabetului zaharat să se sabilească un program de controale periodice pentru a preveni apariția complicțiilor, iar dacă au apărut să intervină terapeutic prompt.

post

Endocrinologie – Clinica Medena

Servicii medicale – endocrinologie:

În cadrul Departamentului de Endocrinologie al Clinicii Medena pot fi diagnosticate, tratate și urmărite afecțiuni ale glandei tiroide, hipofize, ale suprarenalelor, ovarelor, testiculelor, tulburările de creștere și pubertate la copii, afecțiuni legate de menopauză sau osteoporoză.

O parte din cele mai frecvente afecțiuni endocrine sunt detaliate mai jos:

  1. Nodulii tiroidieni sunt rezultatul unei multiplicări anormale a celulelor tiroidiene. În marea lor majoritate, nodulii tiroidieni sunt benigni, dar există un mic procent de noduli tiroidieni canceroși.

Printr-un examen clinic atent și cu ajutorul investigațiilor: ecografie tiroidiană, elastografie tiroidiană, puncție aspirativă cu ac fin urmată de examen citologic, se poate estima cu o bună acuratețe dacă nodulul investigat este unul suspect sau nu..

Nodulii cu caractere clare de benignitate pot fi urmăriți ecografic, dar pentru nodulii cu caracter suspect se recomandă îndepărtare chirurgicală.

  1. Hipotiroidismul este cauzat de inabilitatea glandei tiroide de a produce o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni. Hormonii tiroidieni sunt implicați în numeroase procese metabolice, iar insuficiența lor are repercursiuni asupra întregului organism
  2. Tiroidita autoimună (Tiroidita Hashimoto) reprezintă cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului. Este o boală autoimună care afectează mai ales femeile, dar poate apărea și la bărbați sau la copii.
  3. Boala Basedow- Graves este o boală autoimună caracterizată prin hipertiroidism (glanda tiroidă produce prea mulți hormoni tiroidieni), gușă ( creșterea în dimensiuni a tiroidei) și, în 50% din cazuri – oftalmopatie ( manifestări caracteristice care apar la nivelul ochilor și a orbitelor)
  4. Osteoporoza este o afecțiune în care se produce o pierdere de masă osoasă și o distrucție a țesutului osos – determinând o fragilitate crescută a oaselor – care se pot fractura ușor. Cel mai frecvent, fracturile apar la nivelul coloanei vertebrale, șoldului sau antebrațului.
  5. Sindromul ovarului micropolichistic se manifestă prin tulburări de ciclu menstrual ( ciclurile survin cu întârziere), manifestări ale excesului de tersosteron ( hirsutism : păr facial și corporal în exces, acnee, păr seboreic) și/sau printr-un aspect caracteristic al ovarelor decelat la examenul ecografic.
  6. Hiperparatiroidismul primar este o boală metabolică în care una sau mai multe glade paratiroide produc în exces parathormon. Excesul de parathormon poate determina pierderea de masă osoasă, hipercalcemie ( creșterea nivelului de calciu în sânge) cu apariția pietrelor la rinichi, a problemelor cardiovasculare și digestive.
  7. Deficitul de hormon de creștere este una din cauzele unei creșteri nesatisfăcătoare la copii, având drept rezultat atingerea unei înălțimi la vârsta adultă cu 20-30 de cm sub medie. Dacă afecțiunea este descoperită și tratată la timp, există șanse mari de a corecta deficitul de creștere și de a atinge o talie adultă normală.

Servicii medicale în specialitatea Endocrinologie ( în regim ambulator sau spitalizare de zi):

  • consultația inițială, urmărirea sub tratament
  • ecografia tiroidiană
  • elastografia tiroidiană
  • puncția aspirativă cu ac fin a nodulilor tiroidieni
  • puncția evacuatorie a chistelor tiroidiene