post

Cardiologie

Cardiologul este medicul specializat in diagnosticarea, prevenirea si tratarea bolilor cardiace si a vaselor de sange.

Pacientii care se adreseaza medicului cardiolog sunt cei care acuza dispnee, durere toracica, palpitatii sau vertij. Cardiologul va efectua anamneza, examenul clinic cu monitorizarea valorilor TA si a pulsului, apoi in functie de patologia suspectata va recomanda EKG, ecocardiografie, monitorizare Holter TA sau EKG ambulatorie pe 24 sau 48 ore.

Ecocardiografia este o metoda de diagnostic, specifica cardiologiei, bazata pe folosirea ultrasunetelor; este simpla, neinvaziva (adica nu trebuie patruns in organism si nici nu exista expunere la radiatii).

post

Somnologie

Polisomnografia reprezinta o investigatie efectuata pentru diagnosticarea, excluderea si tratarea tulburarilor de somn cum ar fi cele de cauza obstructiva, centrala sau sindromul de apnee in somn complex, narcolepsia, parasomnia, hipersomnia idiopatica, sindromul picioarelor nelinistite, etc.

Este o metoda de diagnostic neinvaziva si nedureroasa pentru pacient, care consta in montarea pe toracele pacientului a unui mic dispozitiv ce trebuie purtat in timpul noptii, impreuna cu mai multi senzori. Acest dispozitiv inregistreaza o serie de parametri ca: miscarile toracelui, fluxul de aer la nivelul nasului, perioadele de pauza respiratorie, frecventa pulsului, cantitatea de oxigen din singe, etc.

Medicul specialist pneumolog interpreteaza inregistrarea si poate evalua atit prezenta, cat si severitatea sindromului de apnee in somn pentru a prescrie o anumita linie de tratament.

post

Psihologie

La clinica Medena va oferim si servicii de consiliere psihologica. Consilierea psihologică este o intervenție psihologică în scopul optimizării, autocunoașterii și dezvoltării personale sau în scopul prevenției și remiterii problemelor emoționale, cognitive și de comportament.
Cu alte cuvinte, consilierea psihologică se adresează persoanelor aflate în situații de criză, sau care se află în impas în ce privește rezolvarea unor situații din viață personală sau profesională.

post

Medicină internă

Medicina internă se ocupă cu afecțiunile organelor interne (inimă, plămâni, ficat, tub digestiv, splină, sânge, rinichi, metabolism, articulații, schelet osos), ea privind organismul ca un tot unitar și se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul majorității bolilor de care suferă adulții (peste 16 ani).

Scopul medicului internist este de a conduce o ancheta (anamneza), de a aduna indicii ce se prezinta sub forma de simptome care intereseaza diverse organe. Stabilind legături între aceste simptome, judecata medicului internist duce la stabilirea unui diagnostic. O parte a pacienților care ni se adresează suferă de mai multe afecțiuni și necesită tratamente multiple.

Prin adresarea în serviciul de interne pacientul poate evita excesul de consulturi medicale care pot să nu fie necesare. Medicul internist este cel care analizează aceste situații și decide care afecțiune necesită și un consult sau un tratament supraspecializat. De asemenea poate coordona schemele terapeutice astfel ca să nu apară interacțiuni medicamentoase sau reacții adverse ale medicamentelor administrate.

Principalele boli tratate și diagnosticate de către medicina internă sunt cele cardiovasculare, pulmonare, hepato-biliare, de tub digestiv, renale, osteo-articulare, boli de sange, boli endocrine, de nutriție și metabolism. Medicii de familie sau generaliști obișnuiesc să trimită la internist pacienții cu mai multe afecțiuni concomitente sau pe cei cu simptome neclare, vagi, greu de încadrat.

În cazul în care apare o situație mai specială, o afecțiune mai deosebită, medicul internist poate îndruma bolnavul la un specialist: cardiolog, pneumolog, gastroenterolog, nefrolog, reumatolog, hematolog, oncolog, etc.

Medic primar Medicină Internă,
Dr. Adina Olău

post

Reumatologie

Ce este Reumatologia și ce patologii însumează aceasta?

Reumatologia este o subspecialitate derivată din medicina internă. Este o specialitate care şi-a câștigat în ultimele decenii o nouă identitate cuprinzând atât suferinţele articulare de tip degenerativ, cum este boala artrozică, dar și bolile inflamatorii ale ţesutului vasculo-conjunctiv, suferințe complexe ce au la bază mecanisme imunologice care afectează întregul organism, nu doar articulațiile, ci și mușchii, tendoanele, ochiul, inima, plămânul etc. la care se adaugă alte afecţiuni cu substrat metabolic, așa cum sunt guta sau osteoporoza.

Bolile reumatice au costuri medicale și sociale atât de importante încât se transformă într-o problemă de sănătate publică. Medicamentele cu care se tratează artroza, de exemplu, nu sunt scumpe, dar costurile indirecte legate de complicații și afectarea capacității funcționale a pacienților cresc costurile acestei boli iar datorită creșterii speranței de viață, toate aceste cifre vor crește în viitor.

Boala artrozică este o suferinţă socotită de mulţi „ruda săracă a bolilor reumatice”, tocmai din cauza unor caracteristici care o impun atenţiei: răspândirea şi frecvenţa. Artroza este de departe cea mai frecventă suferinţă articulară şi a doua cauză de invaliditate la persoanele de peste 50 de ani, după boala ischemică coronariană, ceea ce atrage după sine un impact economic enorm. Incidenţa ei creşte cu vârsta, fiind maximă între 55 și 75 de ani.

Pentru bolile reumatice de tip inflamator situația este diferită. În această categorie intră suferințe complexe, ca poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, spondilartritele, artrita psoriazică sau vasculitele. Tratamentele inovatoare de care aceste boli beneficiază în prezent sunt foarte scumpe, dar administrate precoce pot opri progresia acestor boli și îi pot reda pe pacienți societății.

Osteoporoza este o altă boală foarte frecventă: 30% din toate femeile aflate în postmenopauză au osteoporoză, 40% din femei și 13% din bărbați fac o fractură osteoporotică. Mai mult, prin complicațiile sale majore, cum sunt fracturile, costurile ajung să fie enorme.

Expresia clinică a osteoporozei este strâns legată de apariţia fracturilor. Principalele tipuri de fracturi osteoporotice sunt localizate la nivelul vertebrelor, antebraţului distal şi şoldului. În ciuda eforturilor întreprinse în ultimii ani şi îndeosebi a progreselor remarcabile ale tehnicilor de diagnostic precoce, incidenţa fracturilor diagnosticate clinic este mult mai mică decât incidenţa reală. Se apreciază că mai puţin de 30% din totalul fracturilor vertebrale sunt diagnosticate, diferenţă ce se accentuează cu vârsta. Astfel aproximativ 2/3 din fracturile vertebrale sunt asimptomatice sau, chiar dacă generează durere vertebrală, frecvent aceasta este pusă pe seama altor suferinţe de origine vertebrală sau extravertebrală şi nu este investigată corespunzător.

Când este necesar să ne adresăm medicului reumatolog?

Dacă apar durerea, tumefacția sau scăderea mobilității articulare, parestezii la nivelul mâinilor și picioarelor, mialgii sau scăderea forței musculare, dar și modificări tegumentare specifice este necesar să vă adresați medicului specialist reumatolog.

Reumatologia se ocupă cu aproximativ 100 de afecțiuni ale articulațiilor, mușchilor, tendoanelor și oaselor, unele cu afectare multisistemică, altele cu manifestări clinice și răspunsuri terapeutice variate. Reumatologul diagnostichează și tratează  atât afecțiuni acute cât și cronice, incluzând artrite, boli reumatice sistemice, lombalgii, guta, lupusul, bursite, boli musculare, boli de colagen. Interesul pentru aceste boli a crescut odată cu descoperirea si aprofundarea substratului autoimun. Pentru că diagnosticul și tratamentul acestor boli este dificil, orientarea reumatologului presupune abilităti cognitive deosebite, cunoștințe de biochimie, imunologie, radiologie, medicină internă, neurologie, ortopedie, psihiatrie și medicină de recuperare.

De ce am ales sa devin reumatolog?

Am descoperit pasiunea pentru reumatologie în timpul stagiilor de pregătire în cadrul medicinii interne. Mi s-a părut nemaipomenită implicarea medicului reumatolog în viața pacienților cu care ajung să creeze legături pe care nu le-am surprins în cadrul altor specialități medicale probabil prin prisma caracterului cronic al bolilor reumatice și necesitatea evaluării clinice și biologice frecvente a pacientului.

Ulterior în cadrul pregătirii pe cea de-a doua specialitate am descoperit reumatologia ca o mixtură a medicinii clinice (prin anamneza și examen clinic amănunțit), imagistica performantă (RMN, medicina nucleară, HR-CTetc.), informații de ultimă oră și imunologie aplicată.

Într-o simplă dimineață puteai surprinde un pacient cu sclerodermie, tendinită ahileană, artrită reumatoidă, gută, osteoporoză și … artroză. Dar cel mai impresionant pe secția de reumatologie cred că este pacientul reumatic care luptă cu durerea cronică, complicațiile bolii cronice și a tratamentului îndelungat, care își pune toată încrederea în medicul său curant, îl iartă dacă tratamentul nu a avut efectul așteptat, are răbdarea și dedicarea să încerce altceva și este întotdeauna recunoscător atunci când cocktailul de medicamente a reușit să stopeze boala. Dna Prof Dr. Simona Rednic este unul dintre cei mai complecși clinicieni prin importanța pe care o oferă pe lângă diagnosticarea și tratarea corectă a pacienților, pe psihologia unei boli care implică durere cronică, complicații redutabile, activări și remisiuni intermitente, multiple internări, multe speranțe și dezamăgiri, afectarea fertilității ( atât datorită bolii de bază cât și a terapiei).

Cred ca acestea sunt motivele pentru care reumatologii sunt printre cei mai fericiți medici conform studiului Medscape din 2012.

Eu cred că reumatologia intră într-o nouă eră: artrita reumatoida poate fi ținută sub control cu noua terapie biologică, impactul medicației biologice asupra prevenirii distrucției articulare înseamnă pentru majoritatea pacienților absența deformărilor articulare care reducea foarte mult calitatea vieții pacienților.

Boli cu o rată crescută a mortalității precum vasculitele și lupusul eritematos sistemic pot fi tratate și controlate cu tratamentele actuale în majoritatea cazurilor.

Mi se pare important ca pe viitor terapia să se axeze mai mult pe etiologia bolii decât pe patogenia ei (inhibarea citokinelor proinflamatorii TNF-alfa, Il1, Il6, IL 17 etc. sau stimularea citokinelor inhibitorii a procesului inflamator Il4, Il10 etc).

Eu cred că la fel cum omenirea a reușit să trateze corespunzător reumatismul articular acut, poliomielita, sifilisul sau tuberculoza prin dezvoltarea antibioterapiei, la fel se va dezvolta și terapia bolilor autoimune. Așa cum s-a adoptat abordarea terapeutică specifică oncologilor, endocrinologilor sau diabetologilor : inducerea si menținerea terapeutică a remisiunii în multe afecțiuni pentru a păstra un raport optim între scăderea activității bolii și efectele secundare ale terapiei, ținta finală este obținerea unei boli fără activitate clinică.

În ultimii ani s-a pus un accent deosebit ( mai ales din partea cardiologilor și reumatologilor) pe faptul că  bolile inflamatorii sistemice , precum lupusul eritematos sistemic și poliartita reumatoidă nu afectează numai articulațiile, rinichii sau plămânul, ci sunt în același timp asociate cu dezvoltarea prematură a aterosclerozei și a osteoporozei.

Spre exemplu, durata de viață este scurtată în poliartrita reumatoidă cu cca 10 ani din cauza bolii cardiace ischemice secundară aterosclerozei. De aceea tratamentul acestor afecțiuni necesită o abordare globală, bazată nu numai pe manifestările caracteristice bolii în sine, ci și pe efectele colaterale asupra altor țesuturi afectate de procesul inflamator sistemic .

Întelegerea acestor fenomene a făcut ca tratamentul poliartritei și al lupusului să necesite  adăugarea de doze mici de aspirină, statine, bifosfonați etc., precum și evitarea fumatului, în încercarea de a stopa complet și la toate nivelurile evoluția bolii.

În concluzie pentru diverse probleme nu numai articulare ci și sistemice inflamatorii sau metabolice, inclusiv degenerative vă aștept la Clinica Medena pentru a le găsi o rezolvare cât mai rapidă.

Medic specialist reumatologie,
Dr. Adina Olău

post

Centrul de osteoporoza

Indicaţii generale pentru prevenţia și tratamentul osteoporozei

  1. Ce este osteoporoza?

Osteoporoza este o afecţiune in cadrul căreia densitatea şi calitatea scheletului scade. Drept consecinţă, oasele devin fragile si se pot rupe la căderi sau traumatisme uşoare, care in mod normal nu ar produce fracturi. Uneori  fracturile pot apărea şi în lipsa unui traumatism: de exemplu pot aparea fracturi vertebrale dacă ridicăm o greutate sau dacă ne aplecăm brusc,

Această pierdere de masă osoasă este silenţioasă şi treptată, de cele mai multe ori fără simptome până la apariţia primelor fracturi.

Din această cauză osteoporoza mai este denumită şi “epidemia silenţioasă”.

  1. Care sunt consecintele fracturilor?

Cele mai frecvente fracturi care apar pe fond de osteoporoză sunt cele ale coloanei vertebrale, oaselor antebraţului, şoldului.

Fracturile vertebrale pot trece neobservate de cele mai multe ori, consecinţele lor fiind evidente doar în timp: reducerea înălţimii, deformarea coloanei vertebrale (care deranjează atât estetic, prin aspectul de cocoaşă, cât şi dpdv al consecinţelor negative pe care le are asupra funcţiei organelor interne: respiraţie, digestie). Uneori fracturile vertebrale sunt dureroase şi este vorba de obicei de o durere de spate apărută la nivelul coloani toracale sau lombare care este intensă în primele 2 săptămâni, apoi cedează  treptat.

Fracturile de şold  sunt cele mai de temut dintre fracturile osteoporotice. Sunt însoţite de o mortalitate de peste 20% (1 din cinci) iar dintre supravieţuitorii unei fracturi de şold, cam o treime devin dependenţi de familie sau de instituţii pentru îngrijire.

  1. Care este frecvenţa şi impactul osteoporozei la nivel individual şi populaţional?
  • Se apreciază cu una din 3 femei şi unul din 5 bărbaţi de peste 50 de ani vor suferi de-a lungul vieţii cel puţin o fractură osteoporotică. De fapt, riscul de fractură osteoporotică la femei îl depăşeşte de cel de cancer de sân, uter şi ovar luate împreună, iar la bărbat există o mai mare probabilitate de a dezvolta fractură osteoporotică decât cancer de prostată.
  • Riscul de a avea de-a lungul vieţii o fractură osteoporotică manifestă este de aproximativ 40%, echivalent cu riscul de boală cardiovasculară.
  • Dizabilititatea produsă de osteoporoză şi fracturile secundare o depăşeşte pe cea produsă de orice tip de cancer (cu excepţia cancerului bronho-pulmonar), de poliartrită reumatoidă, astm sau boli cardiovasculare.
  • La femeile de peste 45 de ani, numărul de zile de spitalzare pentru afecţiuni legate de osteoporoză este mai mare decât numărul de zile de spitalizare pentru diabet, infarct miocardic sau cancer de sân.
  • Calitatea vieţii la persoanele afectate de fracturi osteoporotice este mai redusă decât la persoanele afectate de cancer, boli cardiovasculare sau diabet, acest grup fiind “întrecut ‘’ în ceea ce priveşte calitatea vieţii doar de persoanele care suferă de BPOC (bronşită cronică obstructuvă).
  1. Cum se poate diagnostica osteoporoza?

Metoda standard de diagnostic a osteoporozei este examinarea DEXA (dual energy X ray absorbsiometry).

Este o metodă prin care se măsoară cu ajutorul razelor X conţinutul în calciu al oaselor. Osteoporoza fiind caracterizată prin reducerea conţinutului de calciu al scheletului, eaminarea DEXA va decelea această modificare.

Cum ne pregătim pentru o examinare DEXA?

Nu necesită pregătire anterior efectuării explorării. Este bine ca înainte cu 24 de ore să nu se consume preparate de calciu, acestea putând interfera cu rezultatul DEXA la nivelul coloanei vertebrale.

Este de asemnea bine de ştiut că în timpul examinării tehnicianul radiolog vă va ruga să nu aveţi obiecte metalice în zonele care se suprapun peste cele explorate (sutien, nasturi metalici).

Dacă aveţi proteză uni sau bilaterală de şold veţi anunţa tehnicianul sau medicul examinator care va alege să efectueze examinarea la alte regiuni: şoldul contralateral, coloana vertebrală, antebraţ.

Este o examinare sigură?

Da. Doza de iradiere la care ne expunem cu ocazia unei examinări DEXA este comparabilă cu cea pe care o primim în timpul unui zbor cu avionul şi mai mică decât cea aferentă unei radiografii dentare.

Se indică totuşi ca examinările DEXA repetate să nu se efectueze la intervale mai mici de un an (decât în cazuri speciale), acest lucru mai degrabă pentru că modificările densităţii minerale osoase  sub tratament – detectabile prin DEXA – apar treptat în timp, iar examinările mai frecvente ar putea să nu le detecteze.

Ce ne spune rezultatul DEXA?

Pe rezultatele de la examinarea DEXA veţi primi un raport al densităţii minerale osoase în valori absolute şi sub formă de scor T la 3 regiuni măsurate: coloana vertebrală ( 4 vertebre lombare: L1-L4) şi la nivelul şoldului bilateral.

Diagnosticul de osteoporoză se stabileşte dacă la unul dintre cele  3 nivele scorul T este de sub – 2.5 .

Densitatea minerală osoasă normală este definită printr-un scor T mai mare de -1.

Valorile intermediare ale scorului T, între -1 şi -2.5, definesc o densitate minerală osoasă redusă, sau osteopenie. Aceasta nu este o boală, dar implică un risc mai mare de osteoporoză. Nu va necesita tratament medicamentos, dar necesită tratament preventiv cu produse de calciu şi vitamina D, precum şi monitorizare, cu indicaţie de repetare a examinării la 1-2 ani.

Un rezultat de DEXA ar mai trebui în mod indeal să conţină şi un raport al riscului de fractură – FRAX, calculat de aparat în funcţie de densitatea osoasă la şold şi de prezenţa anumitor factori de risc. Pentru a aprecia aceşti factori de risc, înainte de examinare va trebui să răspundeţi la câteva întrebări.

Se consideră de asemenea osteoporoză un scor T de osteopenie la care se adaugă antecedente de fractură  la traumatisme minime.

O metodă des practicată pentru depistarea osteoporozei este ultrasonografia calcaneană. Aceasta este de fapt testul de osteoporoză efectuat la călcâi, în farmacii sau cu ocazia diverselor campanii de prevenţie. Este o metodă orientativă destul de fiabilă, pentru  a afla riscul de fractură osteoporotică, dar pe baza ei nu se poate stabili diagnosticul de osteoporoză, nu  este acceptată iniţierea sau monitorizarea tratamentului. Astfel, dacă nu sunteţi cunoscută cu osteoporoză şi nu urmaţi tratament cu medicamente pentru această afecţiune, o examinare la călcâi este o bună metodă orientativă. Un scor redus la această examinare reprezintă indicaţie de examinare DEXA pentru confirmare.

CUM PREVENIM  OSTEOPOROZA ȘI FRACTURILE OSTEOPOROTICE?

Pentru a putea implementa măsurile de prevenţie este important să cunoaştem factorii de risc pentru osteoporoză.

Care sunt factorii de risc pentru osteoporoză?

Factorii  de risc pentru osteoporoză pot fi grupaţi în factori de risc nemodificabili şi factori de risc pe care, prin anumite măsuri, legate de obicei de stilul de viaţă, îi putem modifica

  1. Factorii de risc nemodificabili
  • Vârsta. Incidenţa osteoporozei şi a fracturilor osteoporotice creşte cu vârsta. De fapt, persoanele vârstnice, chiar în lipsa osteporozei prezintă un risc crescut de fractură de fragilitate;
  • Sexul feminin, mai ales la femeile aflate în menopauză reprezintă un important factor de risc. Femeile în menopauză prezintă un deficit al hormonului estrogen, produs în mod normal de ovare, hormon cu un rol esenţial în metabolismul osului
  • Vârsta menopauzei (atât menopauza naturală cât şi cea chirurgicală – secundară unei histerectomii) : cu cât este mai devreme instalată cu atât mai rapidă este pierderea de masă osoasă secundară lipsei de estrogen.
  • Prezenţa osteoporozei sau a fracturilor osteoporotice la unul sau ambii părinţi
  • Anumite afecţiuni medicale: poliartrita reumatoidă, hipertiroidismul netratat, astmul bronşic, diabetul zaharat şi consumul unor medicamente: glococorticoizii: prednison, medrol, dar şi foarte frecvent utilizatele medicamente pentru gastrită sau ulcer: omeran, ranitidină, – sunt factori care favorizează apariţia osteoporozei
  1. Factori de risc modificabili:
  • Alcoolul în exces, în general peste 3-4 unităţi de alcool/zi, echivalentul unei beri de 500 ml , al unui pahar de vin sau a 50 de ml de băutură spirtoasă;
  • Fumatul actual şi statutul de fost fumător
  • Sedentarismul: femeile care la muncă stau pe scaun peste 9 h/zi prezintă un risc de fractură osteoporotică cu 50 % mai mare decât cele care stau sub 6h/zi;
  • Alimetaţia săracă în calciu
  • Deficitul de vitamina D reprezintă o problemă importantă în ţara noastră, unde aproximativ 80 %din populaţie prezintă nivele subnormale de vitamina D.
  • Greutatea corporală redusă; un indice de masă corporală de sub 20 (la o persoană de 165 de cm – echvalentul a 55 de kg sau mai puţin) reprezintă un risc de 2 ori mai mare de osteoporoză decât unul de 25;

* indicele de masă corporală se calculează conform formulei: Greutatea (kg)/ Înălţimea² (m); valorile normale sunt: 18-25 kg/mp

  • Căderile frecvente; Importante mai ales pentru fracturile de şold, care sunt în 90% din cazuri urmare a căderilor. Astfel, tulburările de echilibru, un tonus muscular redus, consumul de medicamente cu efecte sedative – sunt toţi factori favorizanţi pentru căderi. De remarcat că o persoană care a căzut o dată, prezintă un risc de 60% de a mai cădea în următorul an.

Prevenţia şi tratamentul osteoporozei

Pentru a preveni efectele osteoporozei la adult, măsurile trebuiesc luate din perioada copilăriei. Cu cât densitatea osoasă este mai mare în perioada de adult tânăr, cu atât mai puţine sunt şansele de pierdere osoasă importantă, care să determine osteoporoza, la vârstnic.

Măsurile de prevenţie,  care trebuiesc să înceapă cu perioada copilăriei vor include de fapt măsuri pentru un stil de viaţă sănătos:

  • o alimentaţie bogată în calciu şi proteine
  • un aport suficient de vitamina D – din surse alimentare sau din suplimente vitaminice
  • promovarea activităţii fizice, cu minim 3 ore de sport pe săptămână
  1. Necesarul de calciu variază cu vârsta, fiind în medie de 1000 mg/zi:
Vârstă Femei Bărbaţi
0-1 an 250 mg 250mg
1-3 ani 700 mg 700mg
4-8 ani 1000 mg 1000 mg
9-18ani 1300 mg 1300 mg
19-50 ani 1000 1000 mg
>50 de ani 1200 mg 1200 mg
Sarcină, alăptare 1000 mg 1000 mg

Principalele surse de calciu sunt reprezentate de produsele lactate. În tabelul de mai jos sunt prezentate informaţiile referitoare la conţinutul în calciu ale principalelor alimente bogate în acest mineral:

Conţinutul de calciu al alimentelor Porţia Calciu
Lapte: integral, 1.8% sau degresat 1 cană/ 250 ml 300mg
Iaurt alb: integral sau degresat ¾ cană / 175ml 330 mg
Brânzeturi tari (caș, telemea, cașcaval) O felie de 3 cm grosime 245mg
Brânză de vaci O cană/ 250ml 200 mg
Iaurt de băut O cană/ 250ml 200 mg
Iaurt cu fructe ¾ cană/ 175ml 200 mg
Conservă de sardine cu oase ½ cutie/ 55g 200 mg
Conservă de somon cu oase ½ cutie/ 100 g 200mg

 

Migdale prăjite ½ cană/ 125ml 200mg
Smochine uscate 10 buc 150mg
Fasole boabe, fiartă 1 cană/ 250ml 100 mg
Pâine albă 2 felii 100mg

* unele alimente precum: seminţele de susan, spanacul au un conţinut crescut de calciu, dar acesta nu se absoarbe decât în cantitate mică, datorită prezenţei în compoziţie a oxalaţilor – care leagă calciul.

Pentru asigurarea nevoilor zilnice de Calciu se recomandă consumul a 2 porţii/zi de alimentel bogate în calciu(>250mg/porţie) la persoanele de sub 50 de ani și respectiv a 3 porţii din aceeași categorie de alimente la persoanele de peste 50 de ani.

  1. Necesarul de vitamina D este situat la adultul sănătos la 400-1000 UI vit D/zi, în timp ce la femeile în menopauză, la persoanele vârtnice, la copii în adolescenţă, la gravide și femei care alăptează nevoile de vitamina D sunt crescute, la 800-1200 UI/zi.
  • Alimentaţia singură, oricât ar fi de sănătoasă și de bogată în vitamina D, nu poate să acopere acest necesar. Este nevoie și de vitamina D provenită din sinteza de la nivelul pielii.
  • Se știe că principala sursă de vitamina D o reprezintă pielea, unde aceasta se produce sub acţiunea razelor solare. Pe teritoriul ţării noastre, în jumătate din lunile anului intensitatea razelor solare este insuficientă unei producţii bune de vitamina D. Acest lucru, împreună cu utilizarea pe timpul verii a cremelor de protecţie solară face ca necesarul de vitamin D să nu poată fi acoperit. Deficitul este cu atât este mai accentuat la persoanele vârstice, la care atât capacitatea de sinteză a vitaminei în piele cât şi nivelul de expunere la soare sunt reduse.

Consecinţa acestei “dificultăţi” de a obţine vitamina D pe cale naturală este reprezentată de necesitatea suplimentării ei prin medicamente. Putem alege preparatele multivitaminice, combinaţiile de Ca și vitamina D sau preparatele simple, care conţin doar vitamina D. Din păcate, combinaţiile de vitamine sau multiminerale nu au în compoziţie o doză suficientă de vitamina D, așa că sunt de preferat preparatele simple.

Preparate medicamentoase și conţinutul lor de vitamina D:

Denumirea comercială a preparatului Conţinutul de vitamina D Alte specificaţii
Vigantoletten 500 sau 1000UI/tb
Vigantol oil 500 UI/pic
Osteovitactiv forte (europharm) 800 UI /cpr 1000 mg Ca /cpr

 

CalciviD (Beres) 400 UI/cpr 600 mg Ca/cpr
Osteocare (vitabiotics) 100 UI/cpr 400mgCa, 150 mg Mg, 5 mg Zn
4 Bones (sun medic) 200 UI/cpr 500 mg Ca,….
Ca-Mg-Zn (nature bounty) 333 mg Ca, 133mg mg, 8.3mg Zn
Ca+D3 (Doppel Hertz) 200 UI/cpr 750 Ca
  1. Activitatea fizică îmbunătăţește starea de sănătate în multe feluri: reduce riscul de boli cardiovasculare, cancer, diabet zaharat, demenţă, ameliorează depresia. La tineri practicarea exerciţiului fizic îmbunătăţește calitatea osoasă. La vârstnici sau la persoanele diagnosticate cu osteoporoză, activitatea fizică limitează progresia pierderii de masă osoasă și are efecte benefice asupra tonusului muscular, echilibrului, coordonării – având astfel rol în prevenţia căderilor.

Ce fel de exerciţiu fizic trebuie practicat?

Exerciţiile fizice care au efect benefic asupra mineralizării osoase sunt cele care implică mișcări ale corpului împotriva gravitaţiei: mers pe jos, alergat, gimnastică. Dacă aţi avut deja o fractură de fragilitate, riscul de a dezvolta o nouă fractură este destul de mare, motiv pentru care se vor evita exerciţiile care implică mișcări sau întoarceri bruște, sărituri, aplecări.

       4. Prevenirea căderilor este un alt factor important în prevenirea fracturilor la persoanele deja cunoscute cu osteoporoză.

Cum majoritatea căderilor au loc în casă, mijloacele de prevenire au la bază metode simple, care variază de la: iluminatul corespunzător în zonele cu scări sau iluminatul de veghe pe timp de noapte la evitarea suprafeţelor alunecoase (covoare lipite de parchet, covoare antiderapante în zonele umede din baie) sau la montarea de mânere de sprijin în zonele cu risc crescut (la ieșirea din duș, pe scări).

Se vor analiza de asemenea medicamentele care pot provoca ameţeli, tulburări de echilibru sau reducerea important a tensiunii erteriale și se va prefera administrarea lor seara.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS AL OSTEOPOROZEI

Există mai multe clase de medicamene indicate în tratamentul osteoporozei, cu mecanism de acţiune , eficienţă, mod de administrare și efecte secundare diferite de la un preparat la altul.

Important de știut însă este faptul că toate medicamentele acceptate și-au dovedit prin studii eficienţa și siguranţa în administrare.

Tratamentul medicamentos al osteoporozei de întinde pe o durată de mai mulţi ani și implică necesitatea administrării neîntrerupte și a monitorizării periodice în ceea ce privește eficacitatea și efectele secundare.

Urmărirea evoluţiei sub tratament se face prin determinări DEXA la interval de 1-2 ani.

Pentru a beneficia de examinări DEXA efectuate în cadrul Clinicii Medena vă rugăm să vă programați la telefon 0259-22.11.22

post

Mamografie (senologie)

Servicii medicale – mamografie ( senologie).

Senologia imagistică se ocupă cu diagnosticul afecțiunilor sânului.

Evaluarea senologică se indică:

  1. Profilactic ( screening) pentru detecția cancerului de sân în stadii incipiente. Cea mai utilizată metodă de screening este mamografia. În general, se recomandă efectuarea unei mamografii bilaterale anuale după vârsta de 40 de ani
  2. Ca metodă de diagnostic dacă apar anumite modificări la nivelul sânului, precum:

– noduli care de simt la palpare, modificări de formă sau dimensiuni la nivelul unui sân

– modificări ale pielii: înroșirea pielii, aspectul de coajă de portocală, apariția de cruste;

– secreții mamare

– retracția mamelonului – dacă este recent apărută

Servicii de senologie disponibile la Clinica Medena:

  1. Mamografiareprezintă radiografierea sânului cu ajutorul dozelor mici de raze X.

Este cea mai utilizată metodă de screening pentru cancerul mamar. Dacă la o examinare mamografică screening medicul detectează leziuni suspecte, el va recomanda completarea cu noi examinări mamografice, cu ecografie mamară sau alte examinări ( puncție-biopsie, rezonanță magnetică nucleară)….Citește mai mult

       2. Ecografia mamară este o examinare care completează mamografia și examenul clinic la femeile de peste 40 de ani și se efectuează de primă intenție la cele de sub 40 de ani.

Permite diferențierea leziunilor chistice ( lichidiene) de cele solide, precum și o caracterizare suplimentară a nodulilor solizi descoperiți mamografic. Este de asemenea utilă în caz că se recomandă biopsia nodulilor mamari sub ghidaj ecografic.

       3. Puncția-biopsie a nodulilor mamari este o examinare care presupune extragerea unui fragment de țesut de la nivelul unui nodul mamar suspect. De cele mai multe ori se realizează sub ghidaj ecografic și este mai puțin invazivă decât biopsia chirurgicală. Fragmentul de țesut extras este ulterior analizat de un medic anatomo-patolog care confirmă sau infirmă malignitatea leziunii.

Pentru a beneficia de mamografii efectuate în cadrul Clinicii Medena vă rugăm să vă programați la telefon 0259-22.11.22

post

Ecografie

Ecografia a devenit una din cele mai utilizate metode imagistice, gasindu-si aplicatii in specialitatile medicina interna, cardiologie, endocrinologie. Dintre aplicatiile relativ recente, dar in care ecografia a devenit de multe ori de prima intentie sau indispensabila, face parte si utilizarea ei in reumatologie.

Pentru a beneficia de ecografii efectuate în cadrul Clinicii Medena vă rugăm să vă programați la telefon 0259-22.11.22

post

Dermatologie

La Clinica Medena intelegem nevoia fiecarei femei de a se simti bine in pielea ei. Asa ca, indiferent daca este vorba de fire de par nedorite, de pete pigmentate, leziuni vasculare sau pur si simplu de un ten matur care are nevoie de revitalizare, suntem pregatiti sa oferim tratamente individualizate, adaptate oricarui tip de piele si acoperind si acoperind o larga paleta de afectiuni dermatologice.

Pentru a raspunde exigentelor dumneavoastra, am dotat clinica Medena cu aparatura performanta, fiecare dintre tratamentele oferite de noi fiind realizate cu varfurile de gama ale tehnologiei respective, cu aparatura fabricata in Europa, Statele Unite sau Israel.

DSC_9930

Si pentru ca stim cat de importanta este frumusetea pentru tine, avem alaturi o echipa medicala cu experienta si numeroase certificari in dermatologie si proceduri laser, care iti ofera siguranta in aplicarea tratamentelor inovatoare.

In domeniul nostru de excelenta – epilarea definitiva – oferim servicii fara concurenta la nivel regional: o abordare medicala integrata a hirsutismului (atat dermatologica cat si endocrinologica) tratamente considerate „gold standard” in epilarea definitva: laser Alexandrit sau adaptabile oricarui tip de ten: laserul NdYAG. 

Dr. Anita Burca

Infomatii la telelefon: 0259 22 11 22

www.dermalite.ro