Medicina internă se ocupă cu afecțiunile organelor interne (inimă, plămâni, ficat, tub digestiv, splină, sânge, rinichi, metabolism, articulații, schelet osos), privind organismul ca un tot unitar și se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul majorității bolilor de care suferă adulții (peste 16 ani).

Scopul medicului internist este de a conduce o anchetă (anamneză), de a aduna indicii ce se prezintă sub formă de simptome la nivelul diverselor organe. Stabilind legături între aceste simptome, judecata medicului internist duce la stabilirea unui diagnostic. O parte a pacienților suferă de mai multe afecțiuni și necesită tratamente multiple.

Medicul internist este cel care analizează aceste situații și decide care afecțiune necesită și un consult sau un tratament supraspecializat. De asemenea, poate coordona schemele terapeutice astfel ca să nu apară interacțiuni medicamentoase sau reacții adverse ale medicamentelor administrate.

Principalele boli tratate și diagnosticate de către medicina internă sunt cele cardiovasculare, pulmonare, hepato-biliare, de tub digestiv, renale, osteo-articulare, boli de sange, boli endocrine, de nutriție și metabolism. Medicii de familie sau generaliști obișnuiesc să trimită la internist pacienții cu mai multe afecțiuni concomitente sau pe cei cu simptome neclare, vagi, greu de încadrat.

În cazul în care apare o situație mai specială, o afecțiune mai deosebită, medicul internist poate îndruma bolnavul la un specialist: cardiolog, pneumolog, gastroenterolog, nefrolog, reumatolog, hematolog, oncolog, etc.