post

Cardiologie

Cardiologul este medicul specializat in diagnosticarea, prevenirea si tratarea bolilor cardiace si a vaselor de sange.

Pacientii care se adreseaza medicului cardiolog sunt cei care acuza dispnee, durere toracica, palpitatii sau vertij. Cardiologul va efectua anamneza, examenul clinic cu monitorizarea valorilor TA si a pulsului, apoi in functie de patologia suspectata va recomanda EKG, ecocardiografie, monitorizare Holter TA sau EKG ambulatorie pe 24 sau 48 ore.

Ecocardiografia este o metoda de diagnostic, specifica cardiologiei, bazata pe folosirea ultrasunetelor; este simpla, neinvaziva (adica nu trebuie patruns in organism si nici nu exista expunere la radiatii).

post

Somnologie

Polisomnografia reprezinta o investigatie efectuata pentru diagnosticarea, excluderea si tratarea tulburarilor de somn cum ar fi cele de cauza obstructiva, centrala sau sindromul de apnee in somn complex, narcolepsia, parasomnia, hipersomnia idiopatica, sindromul picioarelor nelinistite, etc.

Este o metoda de diagnostic neinvaziva si nedureroasa pentru pacient, care consta in montarea pe toracele pacientului a unui mic dispozitiv ce trebuie purtat in timpul noptii, impreuna cu mai multi senzori. Acest dispozitiv inregistreaza o serie de parametri ca: miscarile toracelui, fluxul de aer la nivelul nasului, perioadele de pauza respiratorie, frecventa pulsului, cantitatea de oxigen din singe, etc.

Medicul specialist pneumolog interpreteaza inregistrarea si poate evalua atit prezenta, cat si severitatea sindromului de apnee in somn pentru a prescrie o anumita linie de tratament.

post

Psihologie

La clinica Medena va oferim si servicii de consiliere psihologica. Consilierea psihologică este o intervenție psihologică în scopul optimizării, autocunoașterii și dezvoltării personale sau în scopul prevenției și remiterii problemelor emoționale, cognitive și de comportament.
Cu alte cuvinte, consilierea psihologică se adresează persoanelor aflate în situații de criză, sau care se află în impas în ce privește rezolvarea unor situații din viață personală sau profesională.

post

Medicină internă

Medicina internă se ocupă cu afecțiunile organelor interne (inimă, plămâni, ficat, tub digestiv, splină, sânge, rinichi, metabolism, articulații, schelet osos), ea privind organismul ca un tot unitar și se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul majorității bolilor de care suferă adulții (peste 16 ani).

Scopul medicului internist este de a conduce o ancheta (anamneza), de a aduna indicii ce se prezinta sub forma de simptome care intereseaza diverse organe. Stabilind legături între aceste simptome, judecata medicului internist duce la stabilirea unui diagnostic. O parte a pacienților care ni se adresează suferă de mai multe afecțiuni și necesită tratamente multiple.

Prin adresarea în serviciul de interne pacientul poate evita excesul de consulturi medicale care pot să nu fie necesare. Medicul internist este cel care analizează aceste situații și decide care afecțiune necesită și un consult sau un tratament supraspecializat. De asemenea poate coordona schemele terapeutice astfel ca să nu apară interacțiuni medicamentoase sau reacții adverse ale medicamentelor administrate.

Principalele boli tratate și diagnosticate de către medicina internă sunt cele cardiovasculare, pulmonare, hepato-biliare, de tub digestiv, renale, osteo-articulare, boli de sange, boli endocrine, de nutriție și metabolism. Medicii de familie sau generaliști obișnuiesc să trimită la internist pacienții cu mai multe afecțiuni concomitente sau pe cei cu simptome neclare, vagi, greu de încadrat.

În cazul în care apare o situație mai specială, o afecțiune mai deosebită, medicul internist poate îndruma bolnavul la un specialist: cardiolog, pneumolog, gastroenterolog, nefrolog, reumatolog, hematolog, oncolog, etc.

Medic primar Medicină Internă,
Dr. Adina Olău

Indicațiile pentru efectuarea mamografiei ca screening pentru depistarea precoce a cancerului de sân:

American Cancer Society a publicat în anul 2015 un nou ghid pentru screeningul mamografic. Recomandările acestui ghid sunt rezumate mai jos:

– Femeile cu vârsta cuprinsă între 40 și 44 de ani pot să opteze pentru mamografie anuală dacă doresc

– Pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 45 și 54 de ani se recomandă mamografie anuală

– Pentru femeile cu vârsta peste 55 de ani se recomandă mamografie o dată la 2 ani; în anumite cazuri se poate continua cu mamografie anuală

– Mamografia de screening ar trebui continuată atât timp cât femeia are o stare generală de sănătate bună și o speranță de viață de peste 10 ani.

Menționăm că prevederile acestui ghid se aplică femeilor cu un risc ”obișnuit” de cancer de sân. Femeile care au în familie persoane cu cancer de sân, femeile care au un test genetic pozitiv pentru gena BRCA ( mutația pozitivă implică un risc crescut de cancer ovarian și cancer de sân) sau cele cărora li s-a efectuat radioterapie în regiunea toracelui au un risc mare de cancer de sân și ar trebui să înceapă investigațiile mai devreme, după o discuție cu un specialist în senologie.

 Câteva întrebări frecvente privitoare la mamografie:

  1. Când ar trebui să îmi fac prima mamografie?

Această decizie ar trebui luată după o discuție cu medicul de familie sau cu un medic care se ocupă de diagnosticul cancerului de sân. În funcție de riscul fiecărei femei de a dezvolta cancer de sân, se recomandă screening mamografic la o vârstă mai tânără ( chiar 35 de ani la femeile cu cancer de sân în familie, mai ales dacă a afectat femei tinere) sau la cea uzuală pentru începerea screeningului. Din păcate, încă nu există un consens la care să adere toți specialiștii privitor la vârsta primei mamografii sau la frecvența mamografiilor de control. Anterior am prezentat recomandările ultimului ghid al American Cancer Society pentru efectuarea mamografiei de screening.

  1. Care sunt riscurile dacă începem screeningul mamografic la o vârstă mai tânără ( de exemplu 40 de ani vs 45 sau 50 de ani cum recomandă unii specialiști)?

”Riscurile” legate de includerea femeilor de 40-45 de ani în grupul de screening sunt de fapt legate de rezultatele fals pozitive. Un rezultat fals pozitiv înseamnă că pe mamografie apar niște leziuni suspecte care, la examinări ulterioare ( puncție-biopsie, excizie chirurgicală), se dovedesc de fapt a fi leziuni benigne. Aceste examinări suplimentare supun femeile la stressul legat de un posibil diagnostic de malignitate și la disconfortul procedurilor invazive.

  1. Care este doza de iradiere? Ar trebui aceasta să fie un motiv de îngrijorare?

Aici răspunsul este NU. Doza de iradiere corespunzătoare unei mamografii este echivalentă cu cea la care se expune organismul în cursul unui zbor transatlantic cu avionul. De fapt, este nevoie de 100 de mamografii pentru a aduna o doză de iradiere corespunzătoare celei unei tomografii toracice.

  1. Nimeni în familia mea nu a avut cancer de sân. De ce ar trebui ca eu să îmi fac mamografie?

Pentru că cine are sâni poate să facă cancer de sân.  85% din cancerele de sân nu sunt ereditare. Iar efectuarea regulată a mamografiilor poate reduce riscul de mortalitate prin cancer de sân cu până la 20%. Astfel încât, chiar dacă este neplăcut și uneori chiar dureros să facem mamografie anuală, beneficiul este considerabil.

Ce presupune spitalizarea de zi

Pentru internare de zi la una din specialitatile noastre, va rugam sa va programati din timp, telefonic sau direct la receptie. De obicei, pentru pacientii care ne viziteaza pentru prima data nu se va realiza o programare direct pentru spitalizare de zi, ci pentru consultatie. In urma consultatiei, medicul va va propune ca optiune spitalizarea de zi sau continuarea investigatiilor in regim ambulator. Spitalizarea de zi se poate realiza fie in aceeasi zi ( daca sunteti programat dimineata si veniti nemancat) fie intr-una din zilele urmatoare, dimineata.

Daca nu aveti deja, va trebui sa solicitati un bilet de trimitere de la medicul de familie , catre una din specialitatile noastre: Endocrinologie, Diabetologie, Cardiologie. Sunt valabile si biletele de trimitere de la medicul specialist (altul decat medicul de familie), cu conditia ca biletele sa fie valabile in sistemul de asigurari de sanatate ( prin CAS).

Daca sunteti programat dimineata, in ziua programarii vi se vor recolta analize de sange, asa ca este preferabil sa veniti nemancat. Pacientii diabetici sub tratament cu insulina sunt rugati sa anunte din timp la receptie, pentru a putea fi recoltati printre primii.

Prima vizita in spitalizare de zi se face conform programarii telefonice prelabile.

  • La receptie vi se vor solicita actele necesare internarii de zi: bilet de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist, act de identitate, cardul de sanatate; daca va fi nevoie de concediu medical vi se va solicita de asemenea o adeverinta de la angajator, unde se specifica numarul de zile de concediu medical din ultimul an; vi se va solicita sa cititi si sa completati un formular de consimtamant informat; veti fi apoi indrumat spre cabinetul de consultatie al medicului la care ati fost programat;
  • In timpul consultatiei, daca sunteti pacient nou al clinicii noastre, va vor fi solicitate informatii despre afectiunile de care suferiti si tratamentele pe care le urmati in prezent, despre investigatii anterioare prezentarii in unitatea noastra. Va rugam astfel sa aveti la dumneavoastra documente medicale anterioare precum si planul de tratament pe care il urmati. Ca urmare a consultului medical vi se vor stabili indicatiile de investigatii suplimentare: analize de sange, electrocardiograma, ecografii, alte explorari. Veti fi indrumat spre sala de recoltare si cabinetul de explorari si/sau ecografie.
  • Recoltarea analizelor se va face dimineata, dupa un interval de minim 8-12 ore de la ultima masa.
  • La finalul procedurilor vi se va comunica data la care trebuie sa veniti dupa rezultate si scrisoarea medicala, precum si daca mai sunt necesare vizite intermediare. Daca nu v-a fost solicitat in momentul programarii, va rugam sa lasati la receptie un numar de telefon pentru a putea fi contactat in caz ca este nevoie de analize suplimentare sau se modifica data eliberarii rezultatelor.

Prezentarea pentru rezultate are loc la data care v-a fost comunicata la prima vizita. Presupune o noua intalnire cu medicul care v-a consultat si care va va comunica diagnosticul, rezultatele investigatiilor precum si planul de tratament si de urmarire.

Tot acum vi se va elibera scrisoarea medicală pentru medicul de familie si, daca este cazul, reteta cu medicamentele din planul de tratament.

Programul de vizita in cadrul spitalizarii de zi este intre orele 8:00 – 13:00.

Acte necesare pentru spitalizarea de zi

Spitalizarea de zi este o modalitate de a oferi servicii medicale complexe, fara a fi necesara internarea continua in spital.

Presupune prezentarea pacientului de cel putin 2 ori : initial pentru consultatie, investigatii paraclinice, initierea tratamentului, ulterior pentru comunicarea concluziilor medicale si a planului terapeutic. Intre aceste 2 prezentari, in functie de particularitatile individuale, pot fi intercalate mai multe vizite: pentru completarea investigatiilor (daca rezultatele intermediare indica o patologie mai complexa), pentru monitorizarea eficacitatii sau a efectelor secundare in cazul tratamentelor nou introduse.

Acte necesare pentru internare de zi

  1. Bilet de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist. Biletul va fi adresat catre specialitatea la care sunteti programat pentru internare de zi: Endocrinologie, Diabetologie, Cardiologie.
  2. Cardul de sanatate sau adeverinta de asigurat eliberata de CAS Bihor, care inlocuieste cardul de sanatate si este valabila 3 luni.
  3. Act de identitate
  4. Documente medicale anterioare: analize medicale, scrisori medicale sau bilete de iesire din spital, planul terapeutic – in legatura cu afectiunile pentru care solicitati consultul
  5. Adeverinta de la angajator – pentru pacientii la care se recomanda concediu medical. Formatul adeverintei trebuie sa respecte cerintele stabilite prin lege si pe adeverinta trebuie specificat numarul de zile de concediu medical din ultimul an.
post

Centrul de osteoporoza

Indicaţii generale pentru prevenţia și tratamentul osteoporozei

  1. Ce este osteoporoza?

Osteoporoza este o afecţiune in cadrul căreia densitatea şi calitatea scheletului scade. Drept consecinţă, oasele devin fragile si se pot rupe la căderi sau traumatisme uşoare, care in mod normal nu ar produce fracturi. Uneori  fracturile pot apărea şi în lipsa unui traumatism: de exemplu pot aparea fracturi vertebrale dacă ridicăm o greutate sau dacă ne aplecăm brusc,

Această pierdere de masă osoasă este silenţioasă şi treptată, de cele mai multe ori fără simptome până la apariţia primelor fracturi.

Din această cauză osteoporoza mai este denumită şi “epidemia silenţioasă”.

  1. Care sunt consecintele fracturilor?

Cele mai frecvente fracturi care apar pe fond de osteoporoză sunt cele ale coloanei vertebrale, oaselor antebraţului, şoldului.

Fracturile vertebrale pot trece neobservate de cele mai multe ori, consecinţele lor fiind evidente doar în timp: reducerea înălţimii, deformarea coloanei vertebrale (care deranjează atât estetic, prin aspectul de cocoaşă, cât şi dpdv al consecinţelor negative pe care le are asupra funcţiei organelor interne: respiraţie, digestie). Uneori fracturile vertebrale sunt dureroase şi este vorba de obicei de o durere de spate apărută la nivelul coloani toracale sau lombare care este intensă în primele 2 săptămâni, apoi cedează  treptat.

Fracturile de şold  sunt cele mai de temut dintre fracturile osteoporotice. Sunt însoţite de o mortalitate de peste 20% (1 din cinci) iar dintre supravieţuitorii unei fracturi de şold, cam o treime devin dependenţi de familie sau de instituţii pentru îngrijire.

  1. Care este frecvenţa şi impactul osteoporozei la nivel individual şi populaţional?
  • Se apreciază cu una din 3 femei şi unul din 5 bărbaţi de peste 50 de ani vor suferi de-a lungul vieţii cel puţin o fractură osteoporotică. De fapt, riscul de fractură osteoporotică la femei îl depăşeşte de cel de cancer de sân, uter şi ovar luate împreună, iar la bărbat există o mai mare probabilitate de a dezvolta fractură osteoporotică decât cancer de prostată.
  • Riscul de a avea de-a lungul vieţii o fractură osteoporotică manifestă este de aproximativ 40%, echivalent cu riscul de boală cardiovasculară.
  • Dizabilititatea produsă de osteoporoză şi fracturile secundare o depăşeşte pe cea produsă de orice tip de cancer (cu excepţia cancerului bronho-pulmonar), de poliartrită reumatoidă, astm sau boli cardiovasculare.
  • La femeile de peste 45 de ani, numărul de zile de spitalzare pentru afecţiuni legate de osteoporoză este mai mare decât numărul de zile de spitalizare pentru diabet, infarct miocardic sau cancer de sân.
  • Calitatea vieţii la persoanele afectate de fracturi osteoporotice este mai redusă decât la persoanele afectate de cancer, boli cardiovasculare sau diabet, acest grup fiind “întrecut ‘’ în ceea ce priveşte calitatea vieţii doar de persoanele care suferă de BPOC (bronşită cronică obstructuvă).
  1. Cum se poate diagnostica osteoporoza?

Metoda standard de diagnostic a osteoporozei este examinarea DEXA (dual energy X ray absorbsiometry).

Este o metodă prin care se măsoară cu ajutorul razelor X conţinutul în calciu al oaselor. Osteoporoza fiind caracterizată prin reducerea conţinutului de calciu al scheletului, eaminarea DEXA va decelea această modificare.

Cum ne pregătim pentru o examinare DEXA?

Nu necesită pregătire anterior efectuării explorării. Este bine ca înainte cu 24 de ore să nu se consume preparate de calciu, acestea putând interfera cu rezultatul DEXA la nivelul coloanei vertebrale.

Este de asemnea bine de ştiut că în timpul examinării tehnicianul radiolog vă va ruga să nu aveţi obiecte metalice în zonele care se suprapun peste cele explorate (sutien, nasturi metalici).

Dacă aveţi proteză uni sau bilaterală de şold veţi anunţa tehnicianul sau medicul examinator care va alege să efectueze examinarea la alte regiuni: şoldul contralateral, coloana vertebrală, antebraţ.

Este o examinare sigură?

Da. Doza de iradiere la care ne expunem cu ocazia unei examinări DEXA este comparabilă cu cea pe care o primim în timpul unui zbor cu avionul şi mai mică decât cea aferentă unei radiografii dentare.

Se indică totuşi ca examinările DEXA repetate să nu se efectueze la intervale mai mici de un an (decât în cazuri speciale), acest lucru mai degrabă pentru că modificările densităţii minerale osoase  sub tratament – detectabile prin DEXA – apar treptat în timp, iar examinările mai frecvente ar putea să nu le detecteze.

Ce ne spune rezultatul DEXA?

Pe rezultatele de la examinarea DEXA veţi primi un raport al densităţii minerale osoase în valori absolute şi sub formă de scor T la 3 regiuni măsurate: coloana vertebrală ( 4 vertebre lombare: L1-L4) şi la nivelul şoldului bilateral.

Diagnosticul de osteoporoză se stabileşte dacă la unul dintre cele  3 nivele scorul T este de sub – 2.5 .

Densitatea minerală osoasă normală este definită printr-un scor T mai mare de -1.

Valorile intermediare ale scorului T, între -1 şi -2.5, definesc o densitate minerală osoasă redusă, sau osteopenie. Aceasta nu este o boală, dar implică un risc mai mare de osteoporoză. Nu va necesita tratament medicamentos, dar necesită tratament preventiv cu produse de calciu şi vitamina D, precum şi monitorizare, cu indicaţie de repetare a examinării la 1-2 ani.

Un rezultat de DEXA ar mai trebui în mod indeal să conţină şi un raport al riscului de fractură – FRAX, calculat de aparat în funcţie de densitatea osoasă la şold şi de prezenţa anumitor factori de risc. Pentru a aprecia aceşti factori de risc, înainte de examinare va trebui să răspundeţi la câteva întrebări.

Se consideră de asemenea osteoporoză un scor T de osteopenie la care se adaugă antecedente de fractură  la traumatisme minime.

O metodă des practicată pentru depistarea osteoporozei este ultrasonografia calcaneană. Aceasta este de fapt testul de osteoporoză efectuat la călcâi, în farmacii sau cu ocazia diverselor campanii de prevenţie. Este o metodă orientativă destul de fiabilă, pentru  a afla riscul de fractură osteoporotică, dar pe baza ei nu se poate stabili diagnosticul de osteoporoză, nu  este acceptată iniţierea sau monitorizarea tratamentului. Astfel, dacă nu sunteţi cunoscută cu osteoporoză şi nu urmaţi tratament cu medicamente pentru această afecţiune, o examinare la călcâi este o bună metodă orientativă. Un scor redus la această examinare reprezintă indicaţie de examinare DEXA pentru confirmare.

CUM PREVENIM  OSTEOPOROZA ȘI FRACTURILE OSTEOPOROTICE?

Pentru a putea implementa măsurile de prevenţie este important să cunoaştem factorii de risc pentru osteoporoză.

Care sunt factorii de risc pentru osteoporoză?

Factorii  de risc pentru osteoporoză pot fi grupaţi în factori de risc nemodificabili şi factori de risc pe care, prin anumite măsuri, legate de obicei de stilul de viaţă, îi putem modifica

  1. Factorii de risc nemodificabili
  • Vârsta. Incidenţa osteoporozei şi a fracturilor osteoporotice creşte cu vârsta. De fapt, persoanele vârstnice, chiar în lipsa osteporozei prezintă un risc crescut de fractură de fragilitate;
  • Sexul feminin, mai ales la femeile aflate în menopauză reprezintă un important factor de risc. Femeile în menopauză prezintă un deficit al hormonului estrogen, produs în mod normal de ovare, hormon cu un rol esenţial în metabolismul osului
  • Vârsta menopauzei (atât menopauza naturală cât şi cea chirurgicală – secundară unei histerectomii) : cu cât este mai devreme instalată cu atât mai rapidă este pierderea de masă osoasă secundară lipsei de estrogen.
  • Prezenţa osteoporozei sau a fracturilor osteoporotice la unul sau ambii părinţi
  • Anumite afecţiuni medicale: poliartrita reumatoidă, hipertiroidismul netratat, astmul bronşic, diabetul zaharat şi consumul unor medicamente: glococorticoizii: prednison, medrol, dar şi foarte frecvent utilizatele medicamente pentru gastrită sau ulcer: omeran, ranitidină, – sunt factori care favorizează apariţia osteoporozei
  1. Factori de risc modificabili:
  • Alcoolul în exces, în general peste 3-4 unităţi de alcool/zi, echivalentul unei beri de 500 ml , al unui pahar de vin sau a 50 de ml de băutură spirtoasă;
  • Fumatul actual şi statutul de fost fumător
  • Sedentarismul: femeile care la muncă stau pe scaun peste 9 h/zi prezintă un risc de fractură osteoporotică cu 50 % mai mare decât cele care stau sub 6h/zi;
  • Alimetaţia săracă în calciu
  • Deficitul de vitamina D reprezintă o problemă importantă în ţara noastră, unde aproximativ 80 %din populaţie prezintă nivele subnormale de vitamina D.
  • Greutatea corporală redusă; un indice de masă corporală de sub 20 (la o persoană de 165 de cm – echvalentul a 55 de kg sau mai puţin) reprezintă un risc de 2 ori mai mare de osteoporoză decât unul de 25;

* indicele de masă corporală se calculează conform formulei: Greutatea (kg)/ Înălţimea² (m); valorile normale sunt: 18-25 kg/mp

  • Căderile frecvente; Importante mai ales pentru fracturile de şold, care sunt în 90% din cazuri urmare a căderilor. Astfel, tulburările de echilibru, un tonus muscular redus, consumul de medicamente cu efecte sedative – sunt toţi factori favorizanţi pentru căderi. De remarcat că o persoană care a căzut o dată, prezintă un risc de 60% de a mai cădea în următorul an.

Prevenţia şi tratamentul osteoporozei

Pentru a preveni efectele osteoporozei la adult, măsurile trebuiesc luate din perioada copilăriei. Cu cât densitatea osoasă este mai mare în perioada de adult tânăr, cu atât mai puţine sunt şansele de pierdere osoasă importantă, care să determine osteoporoza, la vârstnic.

Măsurile de prevenţie,  care trebuiesc să înceapă cu perioada copilăriei vor include de fapt măsuri pentru un stil de viaţă sănătos:

  • o alimentaţie bogată în calciu şi proteine
  • un aport suficient de vitamina D – din surse alimentare sau din suplimente vitaminice
  • promovarea activităţii fizice, cu minim 3 ore de sport pe săptămână
  1. Necesarul de calciu variază cu vârsta, fiind în medie de 1000 mg/zi:
Vârstă Femei Bărbaţi
0-1 an 250 mg 250mg
1-3 ani 700 mg 700mg
4-8 ani 1000 mg 1000 mg
9-18ani 1300 mg 1300 mg
19-50 ani 1000 1000 mg
>50 de ani 1200 mg 1200 mg
Sarcină, alăptare 1000 mg 1000 mg

Principalele surse de calciu sunt reprezentate de produsele lactate. În tabelul de mai jos sunt prezentate informaţiile referitoare la conţinutul în calciu ale principalelor alimente bogate în acest mineral:

Conţinutul de calciu al alimentelor Porţia Calciu
Lapte: integral, 1.8% sau degresat 1 cană/ 250 ml 300mg
Iaurt alb: integral sau degresat ¾ cană / 175ml 330 mg
Brânzeturi tari (caș, telemea, cașcaval) O felie de 3 cm grosime 245mg
Brânză de vaci O cană/ 250ml 200 mg
Iaurt de băut O cană/ 250ml 200 mg
Iaurt cu fructe ¾ cană/ 175ml 200 mg
Conservă de sardine cu oase ½ cutie/ 55g 200 mg
Conservă de somon cu oase ½ cutie/ 100 g 200mg

 

Migdale prăjite ½ cană/ 125ml 200mg
Smochine uscate 10 buc 150mg
Fasole boabe, fiartă 1 cană/ 250ml 100 mg
Pâine albă 2 felii 100mg

* unele alimente precum: seminţele de susan, spanacul au un conţinut crescut de calciu, dar acesta nu se absoarbe decât în cantitate mică, datorită prezenţei în compoziţie a oxalaţilor – care leagă calciul.

Pentru asigurarea nevoilor zilnice de Calciu se recomandă consumul a 2 porţii/zi de alimentel bogate în calciu(>250mg/porţie) la persoanele de sub 50 de ani și respectiv a 3 porţii din aceeași categorie de alimente la persoanele de peste 50 de ani.

  1. Necesarul de vitamina D este situat la adultul sănătos la 400-1000 UI vit D/zi, în timp ce la femeile în menopauză, la persoanele vârtnice, la copii în adolescenţă, la gravide și femei care alăptează nevoile de vitamina D sunt crescute, la 800-1200 UI/zi.
  • Alimentaţia singură, oricât ar fi de sănătoasă și de bogată în vitamina D, nu poate să acopere acest necesar. Este nevoie și de vitamina D provenită din sinteza de la nivelul pielii.
  • Se știe că principala sursă de vitamina D o reprezintă pielea, unde aceasta se produce sub acţiunea razelor solare. Pe teritoriul ţării noastre, în jumătate din lunile anului intensitatea razelor solare este insuficientă unei producţii bune de vitamina D. Acest lucru, împreună cu utilizarea pe timpul verii a cremelor de protecţie solară face ca necesarul de vitamin D să nu poată fi acoperit. Deficitul este cu atât este mai accentuat la persoanele vârstice, la care atât capacitatea de sinteză a vitaminei în piele cât şi nivelul de expunere la soare sunt reduse.

Consecinţa acestei “dificultăţi” de a obţine vitamina D pe cale naturală este reprezentată de necesitatea suplimentării ei prin medicamente. Putem alege preparatele multivitaminice, combinaţiile de Ca și vitamina D sau preparatele simple, care conţin doar vitamina D. Din păcate, combinaţiile de vitamine sau multiminerale nu au în compoziţie o doză suficientă de vitamina D, așa că sunt de preferat preparatele simple.

Preparate medicamentoase și conţinutul lor de vitamina D:

Denumirea comercială a preparatului Conţinutul de vitamina D Alte specificaţii
Vigantoletten 500 sau 1000UI/tb
Vigantol oil 500 UI/pic
Osteovitactiv forte (europharm) 800 UI /cpr 1000 mg Ca /cpr

 

CalciviD (Beres) 400 UI/cpr 600 mg Ca/cpr
Osteocare (vitabiotics) 100 UI/cpr 400mgCa, 150 mg Mg, 5 mg Zn
4 Bones (sun medic) 200 UI/cpr 500 mg Ca,….
Ca-Mg-Zn (nature bounty) 333 mg Ca, 133mg mg, 8.3mg Zn
Ca+D3 (Doppel Hertz) 200 UI/cpr 750 Ca
  1. Activitatea fizică îmbunătăţește starea de sănătate în multe feluri: reduce riscul de boli cardiovasculare, cancer, diabet zaharat, demenţă, ameliorează depresia. La tineri practicarea exerciţiului fizic îmbunătăţește calitatea osoasă. La vârstnici sau la persoanele diagnosticate cu osteoporoză, activitatea fizică limitează progresia pierderii de masă osoasă și are efecte benefice asupra tonusului muscular, echilibrului, coordonării – având astfel rol în prevenţia căderilor.

Ce fel de exerciţiu fizic trebuie practicat?

Exerciţiile fizice care au efect benefic asupra mineralizării osoase sunt cele care implică mișcări ale corpului împotriva gravitaţiei: mers pe jos, alergat, gimnastică. Dacă aţi avut deja o fractură de fragilitate, riscul de a dezvolta o nouă fractură este destul de mare, motiv pentru care se vor evita exerciţiile care implică mișcări sau întoarceri bruște, sărituri, aplecări.

       4. Prevenirea căderilor este un alt factor important în prevenirea fracturilor la persoanele deja cunoscute cu osteoporoză.

Cum majoritatea căderilor au loc în casă, mijloacele de prevenire au la bază metode simple, care variază de la: iluminatul corespunzător în zonele cu scări sau iluminatul de veghe pe timp de noapte la evitarea suprafeţelor alunecoase (covoare lipite de parchet, covoare antiderapante în zonele umede din baie) sau la montarea de mânere de sprijin în zonele cu risc crescut (la ieșirea din duș, pe scări).

Se vor analiza de asemenea medicamentele care pot provoca ameţeli, tulburări de echilibru sau reducerea important a tensiunii erteriale și se va prefera administrarea lor seara.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS AL OSTEOPOROZEI

Există mai multe clase de medicamene indicate în tratamentul osteoporozei, cu mecanism de acţiune , eficienţă, mod de administrare și efecte secundare diferite de la un preparat la altul.

Important de știut însă este faptul că toate medicamentele acceptate și-au dovedit prin studii eficienţa și siguranţa în administrare.

Tratamentul medicamentos al osteoporozei de întinde pe o durată de mai mulţi ani și implică necesitatea administrării neîntrerupte și a monitorizării periodice în ceea ce privește eficacitatea și efectele secundare.

Urmărirea evoluţiei sub tratament se face prin determinări DEXA la interval de 1-2 ani.

Pentru a beneficia de examinări DEXA efectuate în cadrul Clinicii Medena vă rugăm să vă programați la telefon 0259-22.11.22

post

Ecografie

Ecografia a devenit una din cele mai utilizate metode imagistice, gasindu-si aplicatii in specialitatile medicina interna, cardiologie, endocrinologie. Dintre aplicatiile relativ recente, dar in care ecografia a devenit de multe ori de prima intentie sau indispensabila, face parte si utilizarea ei in reumatologie.

Pentru a beneficia de ecografii efectuate în cadrul Clinicii Medena vă rugăm să vă programați la telefon 0259-22.11.22